Dacă ți-aș spune că ambele sunt la fel de importante?
Înainte de a începe să-ți împărtășesc experiența mea cu resursele interioare și exterioare, cred că e o idee bună să-ți spun ce înțeleg eu prin aceste două concepte.
Când spun resurse interioare mă refer la capacitatea mea de a susține intensitatea emoțională fără să mă identific cu ea și fără să mă disociez. Asta înseamnă că am instrumentele necesare de a mă auto-regla emoțional și le pot accesa cu ușurință atunci când e cazul, pentru a mă reîntoarce în starea de siguranță și conectare din interior spre exterior.
Când spun resurse exterioare mă refer la suportul pe care simt că îl am de la relațiile mele cu alți oameni, cu animale, cu natura, cu universul. Practic, aceste relații mă ajută să experimentez senzația de siguranță și conectare din exterior spre interior și mă împuternicesc prin faptul că îmi reamintesc cum să-mi accesez propriile resurse interioare.
Cel mai puternic am experimentat cu aceste două tipuri de resurse în două momente de doliu, impregnate cu durerea profundă de a pierde două ființe iubite.
Unul dintre momente a fost acum patru ani, când am pierdut-o pe mătușa mea, iar șocul a fost atât de puternic încât mi-a dereglat complet sistemul nervos. Mă simțeam efectiv copleșită de imensitatea durerii pe care o simțeam, care se amplifica de fiecare dată când mă gândeam la durerea mamei mele care tocmai își pierduse sora și apoi la durerea bunicii mele care tocmai își pierduse fiica.
Mă adânceam și mai mult în durere când oamenii din jurul meu încercau să mă “îmbărbăteze” (cu cele mai bune intenții, desigur) prin tot felul de replici pe care le dăm atunci când nu avem capacitatea de a sta cu intensitatea emoțională ce se trezește noi– “trebuie să fii puternică”, “viața merge înainte”, “mătușa ta nu și-ar fi dorit asta pentru tine” etc.
În acel moment nu aveam nici resursele interioare și nici cele exterioare să mă sprijine în proces.
Ce aveam nevoie (dar sincer vorbind, nici măcar nu știam că e posibil) era un spațiu sigur în care cineva să mă conțină și să-mi dea voie să-mi simt durerea, fără sfaturi, sugestii sau orice fel de încercare de a mă salva sau a mă scoate de acolo. Cineva cu un sistem nervos reglat, care să mă vadă întreagă și prin acei ochi să mă pot vedea și eu mai clar și să mă reîntorc la puterea mea, la resursele mele interioare.
Din fericire, a apărut și omul care mi-a deschis calea și căruia îi sunt profund recunoscătoare că m-a văzut în esența mea atunci când eu nu aveam această capacitate. Apoi a apărut și Cercul de Femei în viața mea și de atunci am tot continuat să construiesc și să deconstruiesc resurse interioare și exterioare.
Anul acesta am experimentat din nou doliu profund atunci când am pierdut sarcina, însă experiența a fost complet diferită pentru că de data asta am avut atât resursele interioare cât și exterioare pentru a gestiona și a integra această experiență.
Ceea ce s-a întâmplat acum este că am crescut într-un mod mult mai puțin traumatizant față de prima experiență. M-am simțit susținută atât din interior cât și din exterior și am realizat că pentru a trăi în armonie avem nevoie de ambele resurse în viața noastră.
Așadar, relația dintre ele nu este una de SAU (adică resurse interioare SAU resurse exterioare), ci mai degrabă una de ȘI (resurse interioare ȘI resurse exterioare). Astfel se creează relații sănătoase, de interdependență în care ne susținem unii pe ceilalți și în același timp ne privim ca ființe întregi, suverane.
Atunci când ne bazăm doar pe resursele exterioare riscăm să intrăm în relații de dependență și co-dependență, iar atunci când ne bazăm doar pe resursele interioare riscăm să fim hiper-independenți și nu ne dăm voie să primim ajutor, crezând că trebuie să le facem pe toate singuri.
Pentru mine lipsa de armonie a ultimelor două variante e aproape palpabilă și cred cu tărie că ingredientul secret constă în interdependență – în a trăi atât împreună, cât și individual în siguranță, conectare și împuternicire.
La tine cât de armonizate se simt resursele interioare și cele exterioare acum?
Pe care te bazezi mai mult acum?
Și pe care simți că ți-ai dori să le cultivi mai mult acum?
Doar stai cu aceste întrebări și lasă răspunsul să se aștearnă în interiorul tău firesc, fără presiune și fără să intelectualizezi.
Lasă să se așeze...
Respiră...
Te invit cu drag în spațiile de explorare pe care le creez cu multă blândețe și compasiune atât în sesiunile de coaching somatic 1-la-1, cât și în grup prin cercurile de femei pe care le găzduiesc.
Înscrie-te la newsletter-ul meu BE INSPIRED dacă vrei să primești mail-uri în care împărtășesc cu tine idei și instrumente care să te sprijine și să te inspire în procesul tău de reconectare la tine și la corpul tău.