Ești captivă în rotița de hamster și nu te poți opri din alergat.
Dacă ți-as spune că ești valoroasă doar pentru că exiști, m-ai crede?
Hai să vedem!
Azi povestim despre un subiect fierbinte ca vremea de afară: VALOAREA DE SINE.
Sunt conștientă în același timp și de focul meu interior când vine vorba de acest subiect.
Încep să-mi simt puternic bătăile inimii și parcă mă conectez instant la sunetul ritmic al unei tobe șamanice care setează o atmosferă tribală în interiorul meu.
Mă uit mai bine și văd acolo partea sălbatică din mine, partea care nu a putut fi domesticită și care a rămas conectată la viață, la vitalitate, la inteligența și ritmurile naturii.
Ea bate toba - TUM TUM TUM TUM - și lovește pe ritm cu picioarele desculțe pământul, în timp ce animă focul roșu cu vâlvătăi din interiorul plexului meu solar.
ARRRGH!!! Femeia asta face Pământul să se cutremure!
E neînfricată și e atât de ancorată în valoarea ei de sine! Ea nu suferă nici de perfecțonism, nici de sindromul impostorului pentru că știe în fiecare fibră a ei că e suficientă și că e valoroasă prin simpla ei prezență.
O privesc fără cuvinte și rămân în uimire față de puterea ei și încrederea pe care o are în viață. Mă vede și ea și-mi zâmbește ștrengar. Știe că nu mai mai sperie și că sunt pregătită să o integrez în mine.
Prima dată când am realizat visceral că mi-am legat valoarea de sine de ceva exterior a fost când am plecat din corporație și am decis să încep să lucrez pe cont propriu.
Mi-am dorit primele două luni doar să stau, să nu fac nimic, să-mi dau timp să mă ancorez în valorile mele, în felul în care îmi doresc să lucrez mai departe. Dar știi vorba aia cu “socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”?
Ei bine, a fost unul din cele mai grele lucruri prin care am trecut în viața mea. S-a trezit în interiorul meu o frică atât de mare că nu știam de unde să o apuc.
Îmi era clar că șanse să mor de foame nu erau, adică am cel puțin o mână de oameni care știu sigur că mi-ar da o farfurie de mâncare. În plus, de-a lungul existenței mele am mai acumulat și eu câteva abilități cât să-mi pot câștiga o pâine dacă chiar e.
Și atunci de ce anume îmi era atât de frică?
A fost greu și intens să mă uit și să stau cu ce a urmat. Parcă mi-a tras Universul un șut în fund și m-a aruncat din nou în vidul existențial.
Am dat ochi în ochi cu partea din mine care considera că trebuie să merite să fie în viață și prin urmare să-și justifice existența prin ceea ce face, prin ceea ce produce, prin contribuția pe care o aduce societății.
Firesc că atunci când m-am oprit din făcut, partea asta a început să fie disperată, să se simtă vinovată, să fie îngrozită de faptul că va fi judecată ca fiind “o lepră, un gunoi care nu merită să trăiască” pentru că știa prea bine că oamenii care nu fac nimic sunt judecați aspru de societate.
Credința asta e atât de adânc înrădăcinată în noi, încât e greu să o mai vedem - e ca ochelarii pe care-i porți de atâta timp încât nici nu mai realizezi că-ți stau pe nas. E cu atât mai greu să o vedem când suntem prinși în vâltoare zilnică “de treburi”.
Partea aceasta din mine își dorea cu disperare să începem odată să facem ceva, orice numai să nu stăm. Și pe bună dreptate că-și dorea asta!
Cred că toți cunoaștem cel puțin un om care nu poate să stea nici măcar 5 minute fără să facă ceva. Poate acel om ești chiar tu. Te-ai întrebat vreodată de ce nu ai stare?
Poate pentru că am fost educați să ne legăm valoarea de sine de ceea ce facem și crede-mă că e al dracului de înfricoșător și dureros să stai cu ideea că nu valorezi nimic. Îți intră corpul în modul de supraviețuire cu o viteză mai mare decât cea a luminii.
Suntem inițiați spre rotița de hamster încă din copilărie, întâi cu pași mărunți, care în scurt timp devin pași tot mai mari și mai rapizi și apoi se transformă într-o alergare la o viteză de necontrolat.
E normal să nu mai vrei să te oprești dacă te-am convins că valoarea ta ca ființă stă în cât de repede alergi în acea rotiță.
Și te invit să facem un experiment verbal.
Observă cu curiozitate ce se trezește în interiorul tău când îți spun:
EȘTI VALOROASĂ DOAR PENTRU CĂ EXIȘTI!
NU TREBUIE SĂ FACI NIMIC!
EȘTI VALOROASĂ DOAR PENTRU CĂ EXIȘTI!
Cum se simt în corpul tău aceste cuvinte? Observă primul impuls.
Le primești cu deschidere sau din contră, ți se contractă tot corpul și apar instant gânduri care contrazic aceste cuvinte.
Și te invit să privești aceste răspunsuri doar ca pe o informație care-ți este oferită de corpul tău acum. Nu e nevoie să schimbi ceva în acest moment sau să-ți dorești să fie altfel. Singura intenție e de a observa cu curiozitate răspunsul corpului tău azi, aici, acum.
Sunt părți din mine care încă se contractă la auzul acestor cuvinte. Însă, mă conectez din nou și din nou la imaginea acelei femei care bate la tobă. Ea știe că sunt adevărate! Ea întrupează aceste cuvinte în fiecare celulă.
Știu sigur că avem sămânța acelei femei în interiorul nostru și tot ce e nevoie să facem este să-i oferim un sol fertil în care să crească, să-nflorească și să se-nmulțească!
Eu din acest spațiu interior aleg să-mi aduc creațiile în lumea asta.
Tu?
Te invit cu drag în spațiile de explorare pe care le creez cu multă blândețe și compasiune atât în sesiunile de coaching somatic 1-la-1, cât și în grup prin cercurile de femei pe care le găzduiesc.
Înscrie-te la newsletter-ul meu BE INSPIRED dacă vrei să primești mail-uri în care împărtășesc cu tine idei și instrumente care să te sprijine și să te inspire în procesul tău de reconectare la tine și la corpul tău.